DARUL

Ei au un dar.

Noi ne folosim de ei pentru ca ei au un dar. Ei sunt obligati sa-l foloseasca. Ei trebuie sa-l foloseasca. Nu pot trai altfel. Asa le e scris.
Noi stoarcem tot ce putem din ei. Cu egoism si fara mila, luam tot, putere, idei si sentimente. Si simtim ca ar fi ale noastre. Nu simtim doar. Sunt ale noastre. Pana la ultima picatura. Ni se cuvin.
Rostul lor este sa fie perfecti. Ei sunt cei care trebuie sa ne ajute. Datoria lor e sa ne faca sa ne simtim bine. Sa vedem viata frumoasa. Sa lasam frustrariile si depresiile deoparte sau din contra, sa ne afundam cu totul in ele. Totul la maximum. Fara cale de mijloc.
Cand ne uitam la ei zambesc. Atunci zambim si noi. Strigam urlete disperate, cumparam mici amintiri. Ochii lor par tristi? Nu sunt. Ei nu au cum sa nu se simta bine. Ochii lor probabil doar sunt obositi.
Am supt tot ce puteam din ei. Intr-un final ii lasam sa plece. Acum isi vor incarca bateriile, pentru ca cel tarziu maine, o iau de la capat. Ei sunt facuti pentru a trasmite iubire. Ce nu mai putem noi simtii. Ne completeaza.
Ei sunt facuti pentru a ne da viata. Ei nu au dreptul la viata. Ei sunt ai nostrii.

Ei au un dar.