And then fire shot down

FOCUL

Focul ardea si se oglindea in sclipirea ochilor ei de tigan. Parul ei negru se misca valvoi in timpul dansului iar visele isi dadeau fumul gros la o parte si astfel, se puteau simti in jurul ei, prezente. Magia domnea in satra lor, nu doar prin babele care citeau in cafea, ghicitoarele intunecate care asteptau pe sub castani, ci si prin cerul albastru care li se alatura si ii proteja de purpura noptii, muzichia care rasuna in toata padurea…
Hainele ei, pe care altii le-ar numi carpe, colorate, se potriveau in décor asa cum numele lor destinului ce le era scris. Ea se numea Amepecelina. Lumina din ochii ei nu mai putea tinea mult si bob cu bob, leac cu leac, batranele incercau sa o faca sa mai straluceasca, sa nu se stinga asa devreme.
Dar ce e scris e scris, si desi nu era vina ei, numele ei nu era nici Haristotel, ca sa joace carti seara pe campul verde deranjat doar de miscarea lenta a pamantului si nici Telemeea sa cante cu lautarii pana in zorii zilei in timp ce amesteca culorile lumii in cazanul ruginit.
Si astfel, intr-o zi, gura ei rosie a devenit purpurie, ploaia a inlocuit dansul si noaptea a imbratisat-o pe vecie, pentru a o duce catre urmatorul popas, unde se va alatura si ea, marinarilor vrajiti de Lorelei.

Dar pe aici asta nu se aude, desi e acelasi cer si aceeasi ploaie, lumea noastra e multumita sa asculte din cand in cand o mica “Giacardea, cardea” cantata puternic din chitara si cateva tamburine la lumina focului de tabara.



Propozitie: Focul ardea si se oglindea in sclipirea ochilor ei de tigan.
Cuvinte: dans, albastru, cafea, bob, rosu, gura, purpura, valvoi, giacardea, muzichie, carpa, Lorelei
Nume: Haristotel, Telemeea, Ampecelina

Multumesc Marinei pentru pasiunea ei pentru "Mica Tiganiada" fara de care acest post n-ar fi fost posibil.