And then fire shot down

FOCUL

Focul ardea si se oglindea in sclipirea ochilor ei de tigan. Parul ei negru se misca valvoi in timpul dansului iar visele isi dadeau fumul gros la o parte si astfel, se puteau simti in jurul ei, prezente. Magia domnea in satra lor, nu doar prin babele care citeau in cafea, ghicitoarele intunecate care asteptau pe sub castani, ci si prin cerul albastru care li se alatura si ii proteja de purpura noptii, muzichia care rasuna in toata padurea…
Hainele ei, pe care altii le-ar numi carpe, colorate, se potriveau in décor asa cum numele lor destinului ce le era scris. Ea se numea Amepecelina. Lumina din ochii ei nu mai putea tinea mult si bob cu bob, leac cu leac, batranele incercau sa o faca sa mai straluceasca, sa nu se stinga asa devreme.
Dar ce e scris e scris, si desi nu era vina ei, numele ei nu era nici Haristotel, ca sa joace carti seara pe campul verde deranjat doar de miscarea lenta a pamantului si nici Telemeea sa cante cu lautarii pana in zorii zilei in timp ce amesteca culorile lumii in cazanul ruginit.
Si astfel, intr-o zi, gura ei rosie a devenit purpurie, ploaia a inlocuit dansul si noaptea a imbratisat-o pe vecie, pentru a o duce catre urmatorul popas, unde se va alatura si ea, marinarilor vrajiti de Lorelei.

Dar pe aici asta nu se aude, desi e acelasi cer si aceeasi ploaie, lumea noastra e multumita sa asculte din cand in cand o mica “Giacardea, cardea” cantata puternic din chitara si cateva tamburine la lumina focului de tabara.



Propozitie: Focul ardea si se oglindea in sclipirea ochilor ei de tigan.
Cuvinte: dans, albastru, cafea, bob, rosu, gura, purpura, valvoi, giacardea, muzichie, carpa, Lorelei
Nume: Haristotel, Telemeea, Ampecelina

Multumesc Marinei pentru pasiunea ei pentru "Mica Tiganiada" fara de care acest post n-ar fi fost posibil.

Joc si joaca

CARUTA DE LA TARA

Povestea pe care urmeaza sa v-o spun, este o poveste adevarata.

Ea nu este ca toate povestile pe care le auziti de buna voie sau obligati, despre printese, zane si alte taratoare cu trasaturi omenesti care circula cu trenuri de noapte. Ea este la fel de reala ca mine si ca tine. Si…

Incepe asa…

Nu de mult, intr-o zi cu vreme torida, Alex…

Sa clarificam ceva:

Cu totii il stim pe Alex, nu?

Baiatul din blocul de vizavi, blondul cu ochii verzi de la 3, da, da, el, vezi ca-l stii?

Ei bine, Alex, pe care déjà-l stiti, si Radu, varul lui- baiat dragut si el, inaltut, cu parul cret si vesnic imbracat intr-un tricou cu ceva ce seamana a fi calea lactee, insa nimeni nu a confirmat asta inca-, au hotarat sa mearga la gratar cu prietenii. Si nu oriunde, bineinteles. “In Hoia”, ziceau ei, cu zambetul lor sarmant, cu tonul entuziasmat.

-“Mergem in Hoia!” strigau ei, in timp ce mergeau cu pasi tantosi in fata privirilor infiorate ale cunoscutilor.

Ce e cu Hoia asta? Va spun, sincer, nu stiu. Si deoarece nu acesta nu este un documentar despre Hoia, nu o sa ma interesez, numai ca sa va zic voua acum. Insa trebuie sa clarificam ceva…

In ziua aceea, norii pluteau deasupra padurii si peste tot, la TV, in ziare, la radio, era o stire ce domina “Scufita Rosie este extraterestrul din Baciu!”. Talk-showurile erau pline de asa-zisi experti, care mai de care mai buni cunoscatori ai basmelor si ale padurilor, oamenii se acuzau unii pe ceilalti si chiar aparuse o ‘Scufita-pOZNo’!

De asta erau de fapt parintii stresati. Padurea Hoia nu era la standarde europene ca toate parculetele de joaca pentru copii de acum. Padurea Hoia inca putea sa-ti rupa picioarele daca nu erai atent iar crengile, nesimtitele, inca puteau sa-ti scoata ochii daca le deranjai. Si cum, sa iti lasi copilul, blandetea si dragostea sa iti umble prin locuri in care te poti pierde, unde nu sunt intersectii cu sageti sau autobuze care sa te lase exact acolo unde ai de mers, fara riscul ratacirii.

Dar, chiar daca la prima vedere s-ar parea ca Alex si Radu incerca sa fuga de viata din oras si cauta un loc unde sa se regaseasca si sa se uneasca cu natura si sa atinga absolutul- nu e asa.

Si sa revenim la Alex, blondul cu ochii verzi, pe care toti il stim, bineinteles…

Dupa 20 minute de mers tantos pe jos, au ajuns. Pe o campie verde, plina de albastrele, prietenul lor Mihai impreuna cu cele doua fete Sanda si Maria ii asteptau.

-“Da’ mult v-a luat frate sa ajungeti aici!” spuse Mihai in timp ce stropea din gura cu berea proaspat bauta.

-“Eh, taci din gura si da-mi o bere! Mama, ce bine-i aici. Voi ce mai faceti, papusilor?”

-“Noi, bine, suntem putin ametite!” spun chicotind cele doua printese ale orasului, “Am baut vreo 5 beri si 2 shoturi de tequila!”

-“Ha,ha, lasa ma, ca va prindem noi din urma!” spune Radu cu o voce joasa luand in mana o sticla de vodca.

Vai, dar aveau la varietate acolo, trebuia sa vedeti! De la bauturi ieftine de birt paralizat pana la cele ale caror prêt aveau peste 3 cifre.

Si se facu seara.

-“Hai baaa, sa merem in padure!” spune foarte increzator Mihai, ranjind fericit la gandul ca sigur nimeni inafara de el n-ar avea curajul de asa ceva.

-“Vai, dar cum? Asa imbricate?” raspund indignate cele doua printese urbane in timp ce-si aranjau delicat rimelul.

-“Hai ba, sa merem! Poate gasim ceva extraterestrii si noi acolo, si-o sa aparem la televizor!”

-“Da daca-I periculos? Poate ne mananca de vii, poate ne baga-ntr-o nava spatiala si ne trimit la plimbare prin calea la-cetee-lacteie-la-la, aia ba, de-I la Radu pe tricou!”

-“Vezi-ti de treaba, numa’ sa incerce ceva ca-I arat eu una, haaaaaaaaa, siiiii iaaaaaaaaaa!” striga fericit Alex in timp ce-si prezenta prietenilor minunatele amintiri din vechile filme cu Arnold Schwarzeneger- sigur, dinainte de a ajunge politician.

Si asa, dragii de ei, au plecat in cautarea paranormalului.

Si cand sa dea sa intre in mult temuta padure, ce sa vezi! O chestie mare, maro, purtata de o forta intunecata sau extraterestra incearca sa iasa, se strecura printre copaci scotand un zgomot nemaiauzit, si-si-si-si-si…cei 5 fantastici au luat-o la fuga, care de care mai repede.

Ajunsi acasa, au povestit intamplarea de sute de ori, intai parintilor, apoi ziarelor, apoi radiourilor si televiziunilor, de fiecare data amintindu-si mai multe detalii despre aventura lor, cum ca doi dintre ei fusesera rapiti de extraterestrul Hansel si dusi pe o planeta a carui nume incepea cu Zsn-, in timp ce Gretel cu ajutorul Vrajitorului din Oz le-a spalat creierul celorlalti trei cu tolcerul.

Si asta, pentru ca o caruta de tara, cu lemn sufficient pentru o luna, a vrut sa plece si ea, catre casa. Si nici nu banuieste ce a urmat pentru ca de acolo, de unde e, televiziunea e doar o poveste, si lumea nici nu viseaza la Scufite…

Cuvinte: calea lactee, padure, scufita rosie era extraterestrul din baciu, extraterestri, ozn, baciu, trenuri, caruta de la tara, gratar cu prietenii, in hoia, campii verzi, albastrele, vreme torida

Nume: Alex, Radu, Mihai, Sanda, Maria

Multumiri lui Lexz Alekk fara de care toate acestea n-ar fi fost posibile :))